Stele și dorințe: Revederea cu fetele mele!

Am absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, Specializarea Teologie Socială (TS-ul) în anul 2009. Eram în grupă 12 fete și 5 băieți. O parte dintre noi am făcut completare la Facultatea de Drept și Științe Sociale pentru a avea specializarea de Asistență Socială, dar deja nu mai era același lucru. Intraserăm în câmpul muncii și deja nu mai avea același farmec, ca cei trei ani de studenție petrecuți în cămin. În perioada 2006-2009 am stat în căminul Nr. 4. Când am început facultatea, în acest cămin erau doar fete și era considerat căminul fetelor de la Teologie. Asta nu înseamnă că erau doar fete de la Teologie, dar așa cum Seminarul unde se afla și căminul băieților de la Teologie îl supra-numeam noi ''Pământ sacru'', așa și-n căminul fetelor, băieții aveau voie doar până la ora 22.00.

Anul întâi a fost anul de acomodare, anul doi în schimb a fost de neuitat, finalizând cu ultimul an în care ne-am pregătit mai mult pentru licență și am cam rărit-o cu distracția.

În anul întâi de facultate a luat ființă ALFA (Amalia, Lavinia, Florina și Alexa) sau ABCD-ul nostru (după numele noastre de familie), dar în anul doi am format o adevărată echipă mutându-n toate în aceeași cameră... camera 3... wow...cât de dor îmi e și câtă nostalgie mă cuprinde când mă gândesc la câte momente minunate am petrecut în acea cameră. Era camera noastră rosu-albastră. Doamne, ce dor îmi e de acei ani! Deși fiecare am luat-o pe un alt drum, prietenia dintre noi a rămas, și ne revedem de fiecare dată cu aceeași bucurie.

Din cele 12 fete din grupa noastră, 8 am locuit încă de la început în cămin.

Nico (nume de scenă, Dear 😉, nume primit la primul curs de engleză) a fost a doua miresică din grupa noastră, dar prima nuntă dintre colegi la care am participat. La nunta ei am fost prezente 10 fete din grupa noastră, cele mai multe și o dată cu trecerea timpului ne-am întâlnit tot mai rar și tot mai puține.

Acum, am fost în vacanță în România. Motivul principal a fost nunta Alexei... A-ul din Alfa. Nu aveam cum să lipsesc.

Pe lângă bucuria că Alexa a pornit pe drumul familiei cu acte în regulă, am avut marea bucurie a revederii cu fetele mele. Din ALFA a mai rămas Amaly, burlăciță, dar îi ține companie din grupa noastră, a TS-ului, Alinuța (Chinezoaica - cum îmi plăcea mie să-i spun...în momentul în care râde i se întind ochii ca la asiatici).

După o zi în care ne-am pozat în toate ipostazele cu mireasa noastră, am ajuns la restaurant unde am realizat că vom sta la masă 5 din cele 6 colege ale miresei la o masă, însoțite de partenerii noștri de viață. Pentru că cea de-a 6 urma să stea la o masă alăturată, am convenit cu toții să strângem rândurile și să mai facem 2 locuri la aceeași masă, astfel am putut să stăm toate 6 împreună. Băieții pe de-o parte, iar fetele pe alta.

A fost o nuntă a revederii. Mi-au lipsit și celelalte colege,care din diverse motive nu au fost prezente.

Colegele mele au rămas aceleași pe care le știam.

Dear are deja 2 copil, Yanis care merge deja la școală și Anisia, care a venit pe lume la scurt timp după nunta mea.

Cu Roxi, deși e de la Târgu Mureș (orașul unde am locuit până am venit în Anglia) și soțul ei e de la Câmpia Turzii (orașul meu natal), nu m-am mai văzut de vreo 2 ani... Și ea are deja fată mare. Teodora împlinește curând 5 ani.

Cu Rodi, cred că a trecut mai mult de 2 ani...probabil nu ne-am mai văzut de la nunta mea, a nu...de la nunta Laviniei, deci din vara lui 2014. Pe atunci avea doar un copil și îl aștepta pe al doilea, dar acum atât ea, cât și Elena sunt viitoare soacre cu 3 nurori.

Amaly, Lavinia și Alexa sunt cele cu care mă văd cel mai des. Cu viața lor sunt permanent la curent.

Cu marea majoritate țin legătura online, dar bucuria revederii a fost fără margini. Mi-a fost dor să redapăn amintiri din anii studenției.

M-am bucurat mult de revederea cu voi, fetelor!