Locuiesc în Târgu Mureș din decembrie 2012. Acesta e al cincilea Crăciun sărbătorit aici. Și parcă, o dată cu trecerea timpului, nu mai e același Crăciun ce-l trăiam acasă cu părinții și frații mei. Cât eram mică, așteptam nerăbdătoare ziua de Crăciun, pentru că urma să mergem la colindat, vestind astfel Nașterea Domnului.
Îmi aduc aminte că așteptam prânzul în ziua de Ajun, după care puteam pleca la colindă. Colindam prin toate blocurile din cartier și la cunoscuți și la necunoscuți, ca să vestim astfel Nașterea Domnului. Într-o iarnă, am sărbătorit Crăciunul în satul natal al mamei mele, la bunici. Eram împreună cu frații mei, Alin și Adi, și deasemenea cu verișoara mea, Mirela. A fost un Crăciun de poveste. Am fost la colindă și ne-am umplut străițele de mere, nuci, biscuiți și colaci. Îmi aduc cu drag aminte de acele vremuri, când parcă trăiam într-o comuniune cu oameni și mai aproape de Dumnezeu.
Acum, copiii nu mai știu de această tradiție a colindului, sau dacă știu de ea, nu o mai practică, precum odinioară. Acum totul se rezumă, parcă, la o masă cât mai bogată și o relație cât mai rece cu Dumnezeu și cu oamenii.
Am început prin a vă spune că e al cincilea Crăciun la Târgu Mureș, ei bine, e al cincilea Crăciun în care nu mai aud copii la colindat. Câteva cete ce adulți, dar și acelea foarte rare. E trist, pentru că orice sărbătoare în sine de fapt e o apropiere de Dumnezeu și de oameni, iar dacă nu mai trăim cu se cuvine sărbătorile, ajungem niște oameni reci și singuri. Mi-aș dori să transmitem cât de mult putem valorile și tradițiile noastre și într-un glas să cântăm:
''Hristos se naște, măriți-L,
Hristos din ceruri, întâmpinați-L,
Hristos pe pământ, înălțați-vă,
Cântați Domnului tot pământul.
Și cu veselie, lăudați-L popoare
Că s-a preamărit.''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu